Totul despre glanda prostată.
Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin,
de forma unei castane, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei. 
Prostata umană sănătoasă este un pic mai mare decât o nucă.
Greutatea medie a prostatei este de 11 grame, deși, în mod normal poate cântări între 7 și 16 grame.
Greutatea medie a prostatei este de 11 grame, deși, în mod normal poate cântări între 7 și 16 grame.
Glanda prostata este alcatuita din 4 straturi
denumite zone, care incercuiesc uretra precum foile unei cepe.
Iata care sunt
aceste zone:
- Stroma fribromusculara anterioara – este alcatuita din tesut muscular si fibros.
- Zona periferica – este amplasata in partea din spate a glandei, acolo unde se afla tesutul glandular.
- Zona centrala – inconjoara canalele ejaculatoare si alcatuieste un sfert din masa totala a prostatei.
- Zona de tranzitie – este cea mai mica parte a prostatei si inconjoara uretra. Zona de tranzitie este cea care continua sa creasca de-a lungul vietii, restul zonelor nemodificandu-si dimensiunile sau forma.
Toţi bărbaţii sunt expuşi riscului de afecţiuni ale prostatei având în vedere că toţi sunt purtători de prostată Pentru unii apar la 25 de ani, pentru alții la 45 – și este doar o chestiune de timp.
Afecţiuni asociate ale prostatei:
- Hiperplazia benignă a prostatei (adenomul de prostată) – unul din 2 bărbaţi cu vârste între 51-60 de ani vor suferi de această afecţiune, însă doar jumătate din cei diagnosticaţi sunt nevoiţi să urmeze tratament specific.
- Printre simptomele care pot da de gol această afecţiune amintim: urinarea nocturnă frecventă, jet urinar slab şi întrerupt, senzaţia de golire incompletă după urinare.
- Prostatita – inflamaţie sau infecţie a prostatei, frecventă în rândul băprbaţilor tineri sau de vârstă mijlocie. Simptomele care vă pot da de gândit sunt: durere la urinare sau la ejaculare, febră, frisoane, nevoia urgentă de a urina, miros şi culoare ciudată a urinei.
- Cancerul de prostată – cel mai comun tip de cancer în rândul bărbaţilor. La fel ca în cazul hiperplaziei benigne a prostatei, riscul de cancer de prostată creşte pe măsura înaintării în vârstă.
Adenomul de prostata ( prostatita ) este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60 de ani, 70 % dintre barbati suferind de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se sub influenta hormonilor androgeni.
Exista 4 tipuri diferit de prostatita:
• Prostatita acuta bacteriana
• Prostatita cronica bacteriana
• Prostatita cronica
• Prostatita asimptomatica
Indiferent de tipul de prostatita, medicii prefera tratamentul cu antibiotice, pentru a se asigura ca infectia, fie ea depistata sau „acunsa”, este combatuta. Prostatita asimptomatica nu necesita tratament.
Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional.
Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari. Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism este depasit, instalandu-se asa numita "vezica de lupta", cu pereti grosi, anfractuosi.
Odata depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina ("globul vezical") si insuficienta renala progresiva.
Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt:
- obstructive - un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina ("blocajul" de urina), pseudoincontinenta prin prea plin (urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, practic, "prin prea plin" !)
- iritative - frecventa crescuta a urinarilor (polachiuria), in special noaptea (nocturie), urgenta (senzatia brusca si imperioasa de a urina), pseudoincontinenta prin urgenta a urinarii (barbatul "se scapa" cateva picaturi pana ajunge la toaleta).
Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice (a tuseului rectal) si investigatiilor paraclinice.
Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare (sumarul de urina, urocultura) si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic (PSA) si fractiunea lui libera (freePSA), care ne orienteaza asupra benignitatii dezoltarii prostatice.
Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional.
Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice.
Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional.
Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari. Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism este depasit, instalandu-se asa numita "vezica de lupta", cu pereti grosi, anfractuosi.
Odata depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina ("globul vezical") si insuficienta renala progresiva.
Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt:
- obstructive - un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina ("blocajul" de urina), pseudoincontinenta prin prea plin (urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, practic, "prin prea plin" !)
- iritative - frecventa crescuta a urinarilor (polachiuria), in special noaptea (nocturie), urgenta (senzatia brusca si imperioasa de a urina), pseudoincontinenta prin urgenta a urinarii (barbatul "se scapa" cateva picaturi pana ajunge la toaleta).
Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice (a tuseului rectal) si investigatiilor paraclinice.
Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare (sumarul de urina, urocultura) si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic (PSA) si fractiunea lui libera (freePSA), care ne orienteaza asupra benignitatii dezoltarii prostatice.
Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional.
Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice.
Cancerul de prostata
Cancerul de prostata este al doilea cel mai frecvent tip de cancer in randul barbatilor, dupa cel de piele.
Acesta afecteaza in general barbatii de peste 50 de ani.
Nu se cunosc cauzele aparitiei cancerului prostatic,
insa istoricul familial creste riscul. Daca este depistat in stadiu incipient, inainte sa se metastazieze, c
ancerul de prostata are sanse de vindecare.
Prostatectomia radicala, care implica eliminarea completa a prostatei, precum si radioterapia, chimioterapia,
terapia hormonala si chiar si crioterapia pot fi folosite in tratarea acestui cancer.
Tratamentul adenomului de prostata este variat.
In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia complicatiilor.
Aici mentionam cateva clase de medicamente:
Tratamentul adenomului de prostata este variat.
In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia complicatiilor.
Aici mentionam cateva clase de medicamente:
- preparatele fitoterapice (Prostamol, Prostenal, etc.),
- alfa blocantele (Omnic, Xatral, etc.),
- inhibitorii de 5 alfa reductaza (Proscar, Avodart, etc.),
- combinatiile intre ele (Duodart).
In urma exciziei tesutului patologic se efectueaza examenul histopatologic al acestuia si se stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne.
Mai exista si alte metode alternative la tratamentul chirurgical, cu indicatii limitate : hipertermia locala, crioterapia prostatei, stenturile prostatice, incizia transuretrala a prostatei.
În această afecțiune, diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de medicul specialist, plantele medicinale având rol de adjuvante ale tratamentului de bază.
Până de curând, chirurgia urologică reprezenta singura modalitate de abordare terapeutică realistă a adenomului de prostată, însă în cazurile ușoare ale adenomului de prostată pot fi aplicate și tratamente naturiste alternative.
